Tranzistorul a fost descoperit de către trei oameni de știință: William Shockley, John Bardeen și Walter Brattain, în anul 1947, la laboratoarele Bell din Statele Unite ale Americii.

William Shockley a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1956, care a jucat un rol major în dezvoltarea tranziștorului.

John Bardeen a fost un fizician și matematician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1956 (alături de Shockley și Brattain) și 1972, pentru contribuțiile sale la dezvoltarea tranzistorului și a teoriei supraconductivității.

Walter Brattain a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1956 (alături de Shockley și Bardeen), care a fost responsabil de construirea primului tranzistor funcțional.

Împreună, acești trei oameni de știință au lucrat pentru a găsi o alternativă mai mică și mai eficientă la tuburile electronice, care au fost folosite în mod obișnuit în electronică de la începutul anilor 1900.

Leonard Fuller, unul dintre cercetătorii de la laboratoarele Bell, a fost cel care a sugerat că o soluție viabilă ar putea fi găsită în semiconductori - materiale care conduc electricitatea în mod eficient doar în anumite condiții.

Invenția tranzistorului a condus la o revoluție în tehnologia electronică, deoarece acesta era mult mai mic, mai eficient și mai fiabil decât tuburile electronice. Tranzistorul a deschis calea pentru dezvoltarea calculatoarelor, telefoanelor mobile, televizoarelor și multor alte dispozitive electronice pe care le folosim zilnic în prezent.