Cine a descoperit izvoarele Nilului și Tanganiyka?

Există o mare controversă legată de descoperirea izvoarelor Nilului și Tanganiyka. Multe teorii și idei au fost avansate în acest sens, însă nu există un consens clar.

Potrivit unor surse, primii exploratori europeni care au ajuns la izvoarele Nilului au fost misionarii egipteni John Hanning Speke și James Augustus Grant în 1862. Speke susținea că a ajuns la lacul Victoria Nyanza, pe care l-a identificat ca fiind izvorul Nilului.

În anul următor, Speke s-a întors în Africa de Est și a atins lacul Tanganiyka, unde a descoperit trecerea dintre izvoarele Nilului și acest lac. Această teorie a fost acceptată și popularizată de Royal Geographical Society.

Alți istorici susțin că exploratorul Emanuele Nome avusese deja contact cu izvoarele Nilului în timpul unei expediții la Mările Egale în anii 1616-1617. Totuși, nu este clar dacă l-a identificat ca fiind izvorul Nilului.

Există și alte teorii care atribuie descoperirea izvoarelor Nilului altor exploratori, precum Ludovico di Varthema în secolul al XVI-lea sau Pedro Paez în secolul al XVII-lea.

În ceea ce privește descoperirea izvoarelor Tanganiyka, există informații că acestea ar fi fost cunoscute de localnici și de exploratori arabi înainte de apariția misionarilor europeni. De exemplu, Ibn Battuta, un explorator marocan din secolul al XIV-lea, menționează în scrierile sale existența unui mare lac în Africa de Est.

În cele din urmă, nu se poate spune cu certitudine cine a fost cel care a descoperit izvoarele Nilului și Tanganiyka, deoarece multe dintre descoperirile au fost făcute în urma unor expediții succesive sau au fost puse în discuție și reinterpretate de către diferiți exploratori. Cu toate acestea, putem aprecia contribuțiile exploratorilor europeni precum Speke și Grant și, de asemenea, să recunoaștem cunoștințele locale și eforturile anterioare ale exploratorilor arabi și africani în descoperirea acestor importante izvoare ale Nilului și Tanganiyka.