Anestezia este o descoperire in medicina care a revoluționat modul în care se fac intervențiile chirurgicale. Înainte de a exista anestezia, pacienții trebuiau să treacă prin chinuri insuportabile în timpul operațiilor și multe dintre acestea se încheiau cu decesul pacientului din cauza durerii și șocului traumatizant. Deși nu poate fi atribuită doar unei persoane, descoperirea anesteziei a fost realizată prin munca și cercetarea a mai mulți medici și savanți.

Primii pași în direcția anesteziei au fost făcuți în timpul Greciei Antice, unde se foloseau plante precum opiumul și mandragora pentru a ameliora durerea. Totuși, aceste substanțe nu puteau asigura o amețire totală și erau și ele periculoase pentru sănătate. De-a lungul secolelor, diferiți medici și savanți au experimentat cu diferite substanțe pentru a găsi o cale de a oferi pacienților o amețire completă în timpul operațiilor. Unul dintre acești savanți a fost Paracelsus, care în secolul al XVI-lea a experimentat cu diferite cantități de opium pentru a găsi doza perfectă pentru a înmuia durerea.

Dar este considerat că William Thomas Green Morton este cel care a descoperit prima substanță anestezică periculos pentru sănătate care poate oferi o amețire completă și sigură. Morton era un dentist din Boston și, inspirat de cercetările colegului său Horace Wells, a început să experimenteze cu protoxid de azot (gazul hilar), care a fost folosit în scopuri de divertisment, pentru a vedea dacă aceasta își poate accelera efectul când era inhalat împreună cu etil aether. Efectul combinat a dovedit a fi extrem de eficient în anularea durerii și, în 1846, Morton a fost primul care a folosit cu succes protoxidul de azot în timpul unei intervenții chirurgicale dentare. Această descoperire a revolutionat modul în care se făceau operațiile și a fost folosită cu succes la înlăturarea unor tumori și chiar a unui uter extirpat la paciente fără durere și șoc traumatizant.

Totuși, descoperirea anesteziei a fost o combinație de munca a mai mulți savanți și medici. Un alt nume important este cel al lui Crawford Williamson Long, care în 1842 a folosit pentru prima dată etil aether pentru a ameliora durerea în timpul unei intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea unui lipom. De asemenea, chimistul Charles Jackson, care a fost consultantul lui Morton și Thomas Evans, care a descoperit proprietățile anestezice ale cloroformului, au jucat un rol crucial în dezvoltarea anesteziei în medicină.

În cele din urmă, prin muncă colaborativă și experimentare, oamenii de știință și medicii au reușit să aducă descoperirea anesteziei la nivelul la care o cunoaștem astăzi. Deși nu poate fi atribuită unei singure persoane, descoperirea anesteziei a fost un rezultat al perseverenței și pasiunii mai multor indivizi care au căutat să revoluționeze medicina și să ofere oamenilor un mod sigur și mai puțin dureros de a face operații. Astfel, putem spune că anestezia este o descoperire colectivă care a schimbat pentru totdeauna modul în care se tratează și se operează în medicină.