Uitare ≠ neuitare
A uita ≠ a memora, a memoriza
UITÁRE s. v. neglijare.
UITÁRE s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.
UITÁ vb. I. 1. (Olt. şi Ban.) a zăuita. (Am ~ ce doream să-ţi spun.) 2. v. neglija. 3. a lăsa. (Şi-a ~ ochelarii acasă.) II. 1. v. privi. 2. a se privi, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. v. vedea.