1. [DEX '09] ZEITATE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).
2. [MDA2] zeitate sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 21/25 / P: ze-i~ / Pl: ~tăți / E: zeu + -itate] 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, reprezentată printr-un om sau printr-un animal, pe care o adorau popoarele păgâne, socotind-o capabilă să intervină în destinele oamenilor Si: divinitate (1), zeiță (1), zeu1 (1), dumnezeu (3), idol, (rar) simulacru, (înv) bolovan, (iuz) boz1, chip, dumnezoaică, (înv) făptură (5), (îvr) zoaie, (înv) dumnezee (2), zân (1), zână (1), (liv) zee (1), zeime (1), zeire (1), (rar) zeie (1). 2 (Rar) Dumnezeu (1). 3 (Fig) Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei stime deosebite, al unei mari iubiri etc. Si: (fig) idol. 4 Calitatea de zeu1 (1). 5 Natură divină Si: divinitate (3), dumnezeire (3), (înv) zeire (2).
3. [DEXI] zeitate s.f. 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, care este reprezentată printr-un om sau printr-un animal și pe care o adorau popoarele păgîne; divinitate. Germanii... au stropit altarele zeităților lor războinice (E. LOV.). ◊ Fig. Mă lăsai la pronia întîmplării, un fel de zeitate oarbă (HOG.). 2 Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei prețuiri deosebite, al unei mari iubiri etc.; idol. Tineri care, din femeie, v-ați făcut o zeitate... Voi puteți a mă-nțelege (MACED.). 3 Calitatea de zeu; natură, esență divină; divinitate. Îi cere să-i ia nimbul nemurirei, zeitatea lui (GHER.). • sil. ze-i-. pl. -ăți. /zeu + -itate, după divinitate.
4. [CADE] ZEITATE sf. 1 🔱 Divinitate păgînă, zeu, zeiță: pe vremea aceea, cum cam se vede treaba, nu prea era pace pe pămînt cu atîtea zeități (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Femeie frumoasă pe care o slăvești ca pe o zeiță: Eu făcut-am ~ dintr’o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin (EMIN.) [zeu + (divin)itate].
5. [DEX '98] ZEITATE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță.[Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).
6. [DLRLC] ZEITATE, zeități, s. f. Divinitate păgînă; zeu, zeiță. Cu căciulile în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate. EMINESCU, O. IV 362.
7. [DLRM] ZEITATE, zeități, s. f. Divinitate păgînă; zeu, zeiță. – Din zeu (după divinitate).
8. [DN] ZEITATE s.f. Divinitate păgînă; zeu, zeiță. [Pron. ze-i-. / < zeu + -itate, după divinitate].
9. [MDN '00] ZEITATE s. f. divinitate păgână, zeu, zeiță. (< zeu + -itate)
10. [Șăineanu, ed. VI] zeitate f. divinitate mitologică.
11. [Scriban] *zeitáte f. (d. zeŭ, după lat. déitas, -átis, divinitate). Divinitate.
12. [DOOM 3] zeitate (desp. ze-i-) s. f., g.-d. art. zeității; pl. zeități
13. [DOOM 2] zeitate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeității; pl. zeități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL