1. [DEX '09] ȚIGĂNIE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.
2. [MDA2] țigănie sf [At: (a. 1570) DERS / V: (îvr) ațiganie[1] / Pl: ~ii / E: țigan + -ie] 1 Fel de a fi al țiganilor (1). 2 Viață de țigan (1). 3 (Fig) Comportare urâtă. 4 (Fig) Faptă urâtă. 5 (Fig) Târguială excesivă. 6 (Fig) Scandal. 7 (Fig) Zgârcenie. 8 Totalitate a țiganilor (1) care trăiesc în aceeași colectivitate Si: țigănime (1). 9 Mulțime de țigani (1) Si: țigănime (2). 10 Așezare de țigani (1). 11 Parte a unei localități locuită de țigani (1) Si: țigănime (3).
3. [CADE] ȚIGĂNIE sf. 1 Mahala locuită de Țigani; așezare de Țigani: aproape sînt oasele fără nume ale unei țigănii murdare (IRG.); unde a fost o curte mare de boier însemnat... alături a fost și o ~ (ISP.) ¶ 2 Fire de Țigan, fel de a trăi și de a se purta ca Țiganii ¶ 3 F Sgîrcenie cumplită.
4. [DEX '98] ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.
5. [DLRLC] ȚIGĂNIE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; p. ext. cartier, parte a unei localități locuită de țigani. Trei ceterași, cei mai buni din toată țigănia, se furișează printre bordeie. AGÎRBICEANU, S. P. 65. Curtea era... cu trupuri de clădiri multe, pentru a putea sălășlui toată liota și țigănia. M. I. CARAGIALE, C. 22. Noi și-a noastră țigănie Ne-om lăsa de-a ta popie. MARIAN, S. 310. 2. (Ieșit din uz) Faptă, manieră urîtă. Nu scrie la dînsa așa țigănie. DELAVRANCEA, S. 10.
6. [Șăineanu, ed. VI] țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită.
7. [Scriban] țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi.
8. [DOOM 3] țigănie (adesea peior.) s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile (desp. -ni-i-)
9. [DOOM 2] țigănie s. f., art. țigănia, g.-d. art. țigăniei; (așezări, fapte) pl. țigănii, art. țigăniile
10. [Argou] țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL