1. [DEX '09] ȚIGĂNIME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
2. [MDA2] țigănime sf [At: (a. 1802) URICARIUL, I, 300 / Pl: ~mi / E: țigan + -ime] 1-3 Țigănie (8-9, 11).
3. [CADE] ȚIGĂNIME sf. 1 Neamul țigănesc ¶ 2 Mold. – ȚIGĂNIE1 [Țigan].
4. [DLRLC] ȚIGĂNIME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea țiganilor, mulțime de țigani; țigănie. Ulița... face un ocol mare... dincolo de grădina popii, printre bordeiele țigănimii. REBREANU, I. 50.
5. [Scriban] țigăníme f. Mulțime de Țiganĭ. Neamu țigănesc.
6. [Șăineanu, ed. VI] tigănime f. neamul țigănesc.
7. [DOOM 3] țigănime (adesea peior.) s. f., g.-d. art. țigănimii
8. [DOOM 2] țigănime s. f., g.-d. art. țigănimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL