1. [DEX '09] ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.
2. [DEX '09] ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.
3. [MDA2] zbanț3 am [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~i / E: zbânțui] (Reg; d. copii) Neastâmpărat.
4. [MDA2] zbanț2 sn [At: CIHAC, II, 5 / V: (îrg) ~ncă sf (S și: sbancă), (reg) zbranț / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: ucr збант cf zbanț1] 1 (Îrg) Ventuză. 2 (Reg; îe) A pune ~ul (cuiva) A reduce la tăcere pe cineva. 3 (Îae) A păcăli.
5. [MDA2] zbanț1 sn [At: (a. 1802) DOC. EC. 69 / V: (reg) zbânț (S și: sbânț) / S și: sb~ / Pl: ~uri / E: ns cf zbalț] (Îrg) 1 Verigă sau bantă de fier cu care se leagă, se strâng sau se fixează două piese între ele (la trăsură, la joagăr, la car etc.). 2 Petic (de piele) folosit de cizmari pentru repararea ghetelor. 3 Cheotoare (12) (la cizme sau la ghete).
6. [DEXI] zbanț1 s.n. (înv., reg.) 1 Verigă, legătură de fier cu care se strîng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2 Petic la ghete. • pl. -uri. /cf. zbalț.
7. [DEXI] zbanț2 s.n. (reg.) Ventuză. • /cf. ucr. збанок, збаниі.
8. [DEX '98] ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.
9. [DEX '98] ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja.
10. [DLRLC] ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Regional) 1. Legătură de fier cu care se strîng laolaltă diferitele piese de la o trăsură, de la un car etc. Caleașca e gata; mai are nevoie numai... de cîteva zbanțuri și de mai multe șuruburi. ALECSANDRI, T. 852. 2. Petic la ghete.
11. [DLRLC] ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Regional) Ventuză (2).
12. [DLRM] ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strîng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete.
13. [DLRM] ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Ucr. zban, zbanja.
14. [Scriban] zbanț n., pl. urĭ (din zbalț). Brățare lată de metal pusă ca să lege o pĭesă stricată (obada la roată ș. a.). Bucată de lemn orĭ de fer cu care se drege o spetează frîntă (la zmeu), un picĭor frînt ș. a.(fr. éclisse). Petic la gheată. Veriga de la jugu joagăruluĭ (Vc.). Zbancă, zbranț, ventuză.
15. [MDA2] zbancă2 sf vz zbanț2
16. [MDA2] zbânț2 sn vz zbanț1
17. [MDA2] zbranț sn vz zbanț2
18. [Șăineanu, ed. VI] sbanț n. Mold. 1. bantă de fier la leucă: caleașca are nevoie de câteva sbanțuri AL.; 2. petec ce cismarul pune la ghete; 3. veriga de fier dela jugul joagărului (se aude în Vâlcea): sbanțurile joagărului; a pune sbanțul, a face să tacă, a păcăli pe cineva. [V. bantă (cu s protetic)].
19. [DOOM 3] zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbanțuri
20. [DOOM 2] zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbanțuri
21. [MDO] zbanț
22. [DOOM 3] zbânț (reg.) s. n., pl. zbânțuri
23. [DER] ZBANȚ2 s. n. ~. (din sl. banci, pl. de la banc)
24. [DER] ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Var.) Zbalț, ~. (cf. zbalț)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL