1. [DEX '09] ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Cf. rus. zabrak.
2. [MDA2] zabrac, ~ă [At: ISPIRESCU, L. 389 / V: (reg) zavr~ sn, zăb~ a / Pl: ~uri și ~ace sn, ~aci, ~ace a / E: nct] (Înv) 1 sn Mustrare aspră Si: ocară, perdaf, (fam) săpuneală. 2 (Îe) A trage (sau a da) un ~ (cuiva) A certa pe cineva. 3 sn Primejdie (1). 4 sn (Reg) Harababură (5). 5 a (Reg; d. oameni) Care este prost îmbrăcat.
3. [DEXI] zabrac s.n. 1 (înv., reg.) Mustrare aspră; ocară. ◊ Expr. A trage (sau a da) un zabrac (cuiva) = a certa pe cineva. 2 (înv.) încercare grea; primejdie. Va întîmpina un zabrac (ISP.). • /etimol. nec.; cf. rus. zabrak.
4. [CADE] ZABRAC sbst. familiar = PERDAF3: va întîmpina un ~ bun [comp. srb. zabrakŭ].
5. [DEX '98] ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie. – Et. nec. Cf. rus. zabrak.
6. [DLRLC] ZABRAC s. n. (Învechit și regional) Mustrare aspră, ocară. V. săpuneală, perdaf. ♦ Încercare grea la care este supus cineva; primejdie. Va întîmpina un zabrac bun. din care va scăpa cu fata curată. ISPIRESCU, L. 389. – Variantă: zavrac s. n.
7. [DLRM] ZABRAC s. n. (Înv.) 1. Mustrare aspră; ocară. 2. Încercare grea; primejdie.
8. [Șăineanu, ed. VI] zabrac n. fam. săpuneală: va întâmpina un zabrac bun ISP. [Origină necunoscută].
9. [Scriban] zabrác, V. zavrac.
10. [MDA2] zavrac sn vz zabrac
11. [DLRLC] ZAVRAC s. n. v. zabrac.
12. [Scriban] zavrác n., pl. urĭ (vsl. zasrakŭ, d. zazrĭeti, a ocărî. V. zăresc). Fam. Ocară, săpuneală: ĭ-a tras un zavrac. – Și zabrac.
13. [DOOM 3] zabrac (înv.) (desp. za-brac) s. n.
14. [DOOM 2] zabrac (înv.) (za-brac) s. n.
15. [DER] zabrac (-curi), s. n. – Mustrare, ocară. – Var. zavrac. Sl. zazrakú, de la zazrjeti „a se certa” (Scriban). Der. din rus. zabrak „selecție” (Tiktin) sau din bg. za vrak „la naiba” (Graur, Rom., LV, 251) nu sînt convingătoare.
16. [DER] ZABRAC, zabracuri, s. n. (din sl. zazrakŭ [din zazrjeti = a certa])
17. [DER] ZAVRAC s. n. (Var.) Zabrac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL