1. [DEX '09] ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță [Pl. și: zăvezi] – Din sl. zavĕsa.
2. [MDA2] zăvează sf [At: CORESI, EV. 36 / V: (rar) zavaz sn, (înv) ~vasă, zacheză, zaveasă, zaveză, (reg) ~adă, ~zdă, zaveazdă, ~vadă, ~vastă, ~vastră, ~vatră, zavatră, ~voadă, zaveadă, zaveză, săvadă, azăvadă / Pl: ~ezi, ~eze / E: vsl завеаза] 1 (Înv) Draperie (la ușa bisericilor). 2 (Înv; pex) Perdea. 3 (Reg) Covor care se pune pe perete Si: scoarță. 4 (Reg; îf zăvadă) Fotă (3). 5 (Rar; csnp; îf zavaz) „Haină femeiască”. 6 (Rar; csnp; îf zavaz) Fața de la haină. 7 (Îvp) Gard din trestie legată pe pari orizontali construit la stână sau pe câmp pentru a servi drept adăpost contra vântului. 8 (Reg) Adăpost (1) (pe câmp). 9 (Reg; îf zavatră) Loc unde se adună seara lucrătorii din pădure. 10 (Reg) Colibă a ciobanului la stână. 11 (Reg; îf zăvoadă) Agățătoare în care ciobanii pun hainele și rufele la uscat Si: (reg) zăvodar1 (2), zăvor (4).
3. [DEXI] zăvează s.f. 1 (înv.) Perdea. 2 (reg.) Covor care se pune pe perete; scoarță. 3 (înv., pop.) Apărătoare (la stînă sau la cîmp) contra vîntului. 4 (reg.) Colibă a ciobanului la stînă. 5 (reg.; în forma zăvoadă) Agățătoare în care ciobanii pun hainele și rufele la uscat. • pl. -eze. și (reg.) zăvasă, zăvastă, zăveazdă, zăvoadă s.f. /<sl. veche завѣса.
4. [DEX '98] ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Din sl. zavĕsa.
5. [DLRLC] ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Învechit și regional) 1. Gard improvizat la cîmp, ca adăpost; perdea. Ambele vînători de care avem aci a vorbi sînt coprinse în două cadre pătrate, închipuind țarcuri îngrădite cu tar aci, de care stau atîrnate zăveze ori perdele, spre a încinge tot ocolul unde se petrece vînătoarea. ODOBESCU, S. III 109. Covor care se pune pe perete, scoarță. (Atestat în forma zaveză) Pereții sînt acoperiți cu zaveze și împodobiți jur împrejur cu fel de fel de case. SLAVICI, N. I 96. – Variante: zaveză, zăvadă (la CADE) s. f.
6. [DLRM] ZĂVEAZĂ, zăveze, s. f. (Înv.) 1. Perdea. 2. Covor care se pune pe perete; scoarță. – Slav (v. sl. zavĕsa).
7. [MDA2] săvadă sf vz zăvează
8. [MDA2] zacheză sf vz zăvează
9. [MDA2] zavatră sf vz zăvează
10. [MDA2] zaveadă sf vz zăvează
11. [MDA2] zaveasă sf vz zăvează
12. [MDA2] zaveză sf vz zăvează
13. [MDA2] zăvadă2 sf vz zăvează
14. [MDA2] zăvasă sf vz zăvează
15. [MDA2] zăvastă sf vz zăvează
16. [MDA2] zăvastră sf vz zăvează
17. [MDA2] zăvatră sf vz zăvează
18. [MDA2] zăveadă sf vz zăvează
19. [MDA2] zăveazdă1 sf vz zăvează
20. [MDA2] zăvoadă sf vz zăvează
21. [DEXI] zăvasă s.f. v. zăvează.
22. [DEXI] zăvastă s.f. v. zăvează.
23. [DEXI] zăveazdă s.f. v. zăvează.
24. [DEXI] zăvoadă sf. v. zăvează.
25. [CADE] ❍ZĂVASTRĂ sf. Un fel de pînză vărgată care se pune pe pereții casei, în partea de sus (R.-COD.) [zăveasă].
26. [CADE] ZĂVEASĂ, ZAVEASĂ (pl. -ese), ZĂVEAZĂ (pl. -eze), ZĂVEADĂ (pl. -ezi) sf. 1 ⛪ Perdea atîrnată în fața tîmplei din biserică ¶ 2 Perdea: Maximian ... au pus zaveasă polog pre denainte-și de au grăit de după zaveasă cu sfîntul (DOS.) ¶ 3 Țesătură ce atîrnă ca o perdea pe perete: pe la ferestre sînt atîrnate, drept perdele, ștergare în patru ițe, iar prin colțuri, cîte o zaveadă (LUNG.); păreții sînt acoperiți cu zaveze și acoperiți jur împrejur cu fel de fel de vase (SLV.) [vsl. zavěsa].
27. [DLRLC] ZAVEZĂ s. f. v. zăvează.
28. [DLRLC] ZĂVADĂ s. f. v. zăvează.
29. [Șăineanu, ed. VI] zăvadă f. adăpost de iarnă pentru vite: zăvada se mai numește și perdea. [Rus. ZAVIESA, perdea: forma zăvadă e abstrasă. din pl. zăvezi].
30. [Scriban] zaveádă și -eásă, V. zăveasă.
31. [Scriban] zăvádă, V. zăveasă.
32. [Scriban] zăveásă și za- f., pl. ese (vsl. bg. rus. zavĭesa, perdea). L. V. Perdea, draperie (la ușa bisericiĭ). Azĭ. Vest (zaveză, pl. e). Scoarță, țol, covor (de atîrnat pe părete). – Și zăvastă, -astră, pl. este, estre. La Od. zăveazdă, pl. ezde, perdea, cortină. Și zaveadă și zăvadă, pl. ezĭ (ca grămadă-grămezĭ). Perdea (adăpost) de vite. La zăvadă (NPl. Ceaur, 126), la adăpost. V. dveră.
33. [Scriban] 1) zăveázdă f., pl. ezde. V. zăveasă.
34. [DOOM 3] !zăvează (înv., pop.) s. f., g.-d. art. zăvezei; pl. zăveze
35. [DOOM 2] zăvează (înv.) s. f., g.-d. art. zăvezei / zăvezii; pl. zăveze / zăvezi
36. [DER] ZAVEASĂ, zavese, s. f. (Var.) Zăvează.
37. [DER] ZĂVADĂ s. f. Stînă, tîrlă. (cf. zăvează)
38. [DER] ZĂVASTRĂ s. f. (Var.) Zăvează.
39. [DER] ZĂVEASĂ, zăvese, s. f. (Var.) Zăvează.
40. [DER] zăveasă (-ese), s. f. – 1. Perdea. – 2. Covor, scoarță. – Var. zaveasă, zăveadă, zăvează, zăvastră. Sl. zavĕsa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). Var. zăvadă, zăvat, se folosesc cu sensul de „țarc, ocol”, cf. pentru semantism perdea. – Der. zăvădar, s. n. (bîrnă de sprijin al vetrelor de la stînă).
41. [DAR] zăvează, zăveze, s.f. (înv. și reg.) 1. perdea. 2. covor care se pune pe perete; scoarță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL