1. [MDA2] zaim sm [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. IV, 144/21 / Pl: ~i / E: tc zaim] (Tcî) 1 Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii militare. 2 (Îc) ~-bumbașir Persoană care posedă un lot de pământ în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii polițienești. 3 Conac al zaimului (1) Si: timar2 (1).
2. [DEXI] zaim s.m. (turc. înv.) Persoană care primea un lot de pămînt în proprietate temporară de la sultan, cu obligația de a presta servicii militare. La arme, la arme, zaimi, iurulceri! (BOL.). • pl. -i. /<tc. zaim.
3. [Scriban] zaím m. (turc. zaím, d. ar. ze’im). L. V. Posesoru uneĭ moșiĭ militare care aducea un venit maĭ mare de 2000 de leĭ pe an. V. timar.
4. [DER] ZAIM, zaimi, s. m. (Înv.) Moșier, latifundiar. (din tc. (arab) zaim)
5. [DER] zaim (-mi), s. m. – Proprietar de pămînt. Tc. (arab.) zaim (Șeineanu, III, 130). Sec. XVIII, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL