1. [MDA2] țocnit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: țocni] (Mun) 1 Plesnit2. 2 (Îe) A fi ~ la cap A nu avea putere de judecată. 3 (Îae) A fi aiurit.
2. [MDA2] țocnit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: țocni] (Mun) Zgomot produs prin lovire, spargere etc.
3. [MDA2] țocni [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pzi: ~nesc / E: țoc1] 1 vt (Mun) A țicni (1). 2 vt (Cu complementul „paharele”) A ciocni în semn de urare. 3 vt (Buc; d. păsări) A lovi cu ciocul. 4 vt (Pop; d. șerpi) A mușca. 5 vt (Mun; fig) A produce dureri vii, ascuțite, de scurtă durată prin corp. 6 vrr (Mun) A se săruta zgomotos.
4. [DLRLC] ȚOCNI, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale, șerpi) a mușca. Cu coada L-ai împletecit Cu gura L-ai țocnit. MAT. FOLK. 1146.
5. [DLRM] ȚOCNI, țocnesc, vb. IV. Tranz. (Despre păsări) A lovi cu ciocul; (despre animale) a mușca.
6. [DAR] țocni, țocnesc, vb. IV (reg.) 1. a lovi un obiect, a ciocni. 2. a produce dureri. 3. a săruta cu zgomot.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL