BUSUIOCUL-STÚPULUI s. v. mătăcină, melisă, roiniţă.
BUSUIOCUL-SFÍNTELOR s. v. calomfir.
BUSUIOCUL-FÉTELOR s. v. calomfir.
BUSUIOCUL-FECIÓRILOR s. v. sovârf.
BUSUIOCUL-CÉRBILOR s. v. apărătoare.
BUSUIÓC s., adj. 1. s. (BOT.; Ocimum basilicum) (prin Transilv.) mătăcină. 2. s. (BOT.) busuioc-de-câmp (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-roşu, busuioc-sălbatic, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră; busuioc-roşu (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-de-câmp, busuioc-sălbatic, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră; busuioc-roşu (Amaranthus caudatus) = (reg.) bujor, moţul-curcanului, nasul-curcanului; busuioc-sălbatic (Prunella vulgaris) = şopârlaiţă, şopârliţă, busuioc-de-câmp, busuioc-roşu, (reg.) şopârlariţă, iarbă-neagră. 3. adj. v. tămâios.
BUSUIOC-SĂLBÁTIC s. v. lupoaie.
BUSUIOC-DOMNÉSC s. v. rezedă, rozetă.
BUSUIOC-DE-PĂDÚRE s. v. sovârf.
BUSUIOC-DE-CÂMP s. v. apărătoare.
BUSUIOÁCĂ s. tămâioasă. (A băut o ~.)