1. [DEX '09] OPAIEȚ s. n. v. opaiț.
2. [MDA2] opaieț sn vz opaiț
3. [CADE] OPAI(E)Ț (pl. -țe) sn. 1 Hîrb umplut cu grăsime topită, în care se aprinde un fitil (numit „șterț”); se întrebuințează, în loc de lumînare, în casele țăranilor mai săraci (🖼 3438): se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n’o supere lumina de la opaiț (CRG.); Lumina cu mucul negru într’un hîrb un roș opaiț (EMIN.): Focul e’nvelit pe vatră, iar opaițele-au murit (COȘB.) ¶ 2 Olten. Băn. (LIUB.) 🐟 FACH(I)E2: păstrăvii se prind cu undița ziua și cu ostia noaptea la opaiț (ION.).
4. [DEX '09] OPAIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opaieț s. n., opaiță s. f.] – Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.
5. [DEX '09] OPAIȚĂ s. f. v. opaiț.
6. [MDA2] hopaiț sn vz opaiț
7. [MDA2] opaiț sn [At: ANON. CAR. / P: ~paiț / V: (reg) hopaieț, ho~, hopaiță sf io~, iopaiță sf, ~ieț, ~ță sf, opăiț, opăiță sf văp~, văpaiță sf, văpăiț / A și: (reg) opaiț / Pl: ~e (pop) ~uri, (rar) (2) ~i / E: ns cf văpaie, slv опаѥцъ] 1 Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură Si: (pop) poponeț, văpaie, (reg) meci. 2 (Reg) Vălug. 3 (Reg) Lampă de mână care arde cu ulei de rapiță. 4 (Reg) Petrol lampant. 5 (Reg) Clacă. 6 (Trs; Ban) Obicei de a aprinde focuri în ziua care marchează începutul postului. 7 (Îf opaiță) Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu frunzele ovale și cu florile albe (Melandryum nemorale). 8 Plantă erbacee cu tulpina și frunzele păroase, cu florile albe sau, rar, trandafirii, care se deschid seara răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense).
8. [MDA2] opaiță sf vz opaiț
9. [MDA2] opăieț sn vz opaiț
10. [MDA2] opăiț sn vz opaiț
11. [MDA2] opăiță sf vz opaiț
12. [MDA2] văpaiț sn vz văpaiță
13. [MDA2] văpăiț sn vz văpaiță
14. [CADE] OPAIȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 Plantă cu flori albe, rar trandafirii, care se deschid seara și răspîndesc un miros plăcut (Melandryum pratense) [opaiț].
15. [DLRLC] OPAIȚ, opaițe, s. n. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. În întunerec, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura un sîmbure de lumină cețoasă. C. PETRESCU, S. 34. Focul e-nvelit pe vatră Iar opaițele-au murit. COȘBUC, P. I 48. Pe capătu-unei laiți Lumina, cu mucul negru într-un hîrb, un roș opaiț. EMINESCU, O. I 84. – Pronunțat: -pa-iț. - Variante: opaieț (CREANGĂ, P. 6) s. n., opaiță (SADOVEANU, B. 102) s. f.
16. [Șăineanu, ed. VI] opaiț n. 1. hârb cu seu și muc ce servă de lampă la țară: colibă în care ardea un opaiț în ciob ISP.; 2. fachie. [Slav. OPAĬEȚĬ].
17. [Șăineanu, ed. VI] văpăiț n. V. opaiț.
18. [Scriban] opáiț n., pl. e (vest, est) și opáiță (est) f., pl. e (vsl. opaĭecĭ, opaiță, d. opanica, lighean, cupă, panica, cupă; bg. sîrb. panica, strachină, gamelă. Pare înrudit cu vgerm. panna, phannâ, ngerm. pfanne, mlat. panna d. vlat. pátina, tigaĭe). Hîrb orĭ strachină în care s’a pus seŭ și un fitil și care se maĭ întrebuințează și azĭ în loc de lampă pin satele izolate orĭ sărace. Fachie. – (Opaiță). O plantă cariofilee (numită și opaițel, m., pl. eĭ) cu florĭ albe (și rar roșiatice) care se deschid seara (și de aceĭa-ĭ și zice opaiță!) și răspîndesc un miros plăcut și cu fructu capsular cu dințĭ proeminențĭ (melándryum praténse orĭ lýchnis vespertina saŭ dióica). – Și văpaiț (Olt.). V. șterț.
19. [Scriban] văpáiț, V. opaiț.
20. [DOOM 3] opaiț (desp. -pa-iț) s. n., pl. opaițe
21. [DOOM 2] opaiț (-pa-iț) s. n., pl. opaițe
22. [MDO] opaiț, pl. opaițe
23. [IVO-III] opaiț, -țe.
24. [DER] opaiț (opaițe), s. n. – Lămpiță, candelă. – Var. opaeț, opaiță. Sl. opjaeci (Cihac, II, 229).
25. [D.Religios] opaiț, opaițe și (pop.) opaițuri s. n. 1. Lampă mică primitivă care arde cu ajutorul unui fitil introdus într-un vas mic, umplut cu seu, ulei sau untură. 2. (Reg.) Obiceiul de a aprinde focuri în ziua de început a lăsatului-secului. [Var.: opaieț, văpaiț s. n., opăiță, văpăiță s. f.] – Din sl. opaieț, cf. văpaie.
26. [D.Religios] văpaiț s. n. v. opaiț.
27. [DE] OPÁIȚĂ (< opaiț) s. f. Gen de plante erbacee, din familia cariofilaceelor, având peste 100 de specii, răspândite în ambele emisfere pământești (Melandryum). Unele specii sunt decorative, cu flori plăcut mirositoare (ex. M. pratense), altele furajere (M. nemorale). ◊ Opaița Munților Rodnei = plantă erbacee din familia cariofilacee, cu flori albe, endemism local întâlnit numai în acești munți (Lychnis nivalis sau, după alți autori, Silene nivalis); specie ocrotită prin lege.
28. [Argou] opaiț, opaițe s. n. bec; lustră; veioză.
29. [DRAM 2021] opáiț, opaițe, s.n. 1. Lampă improvizată. 2. Petrol lampant; dohot, naft, hopâc. – Cf. sl. opajecǐ (Scriban, DEX).
30. [DRAM 2015] opaiț, opaițe, s.n. – 1. Lampă improvizată. 2. Petrol lampant (în Berbești, Oncești, Vișeu, Moisei); dohot, naft, hopâc (ALRRM, 1971: 330). – Cf. sl. opajecǐ (Scriban, Șăineanu, DEX).
31. [DRAM] opaiț, -e, s.n. – Petrol lampant (în Berbești, Oncești, Vișeu, Moisei); dohot, naft, hopâc (ALR 1971: 330). – Din sl. opjaecǐ (Cihac cf. DER).
32. [DLR - tomul X] OPAIȚ s. n. I. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură ; poponeț, (popular) văpaie, (regional) meci. Cf. anon. car. De la opaițul săteanului pînă la policandrurile de prin curțile cele mari. i. ionescu, c. 82/10. Mehedințenii luminează casele cu focul din vatră, cu opaița, cu luminări de seu. id. m. 685. Lumina cu mucul negru într-un hîrb un roș opaiț. Eminescu, o. i, 84. Baba se culcă pe pat, cu fața la părete, ca să n-o supere lumina de la opaieț. creangă, p. 6. El stete multă vreme, gînditor, la opaiețul ce arunca o lumină somnoroasă. slavici, n. i, 17. Dete peste o colibă, în care arrdea un opaiț în ciob. ispirescu, l. 395. Mai așteaptă, să. ațîț opaițul. contemporanul, iii, 921. La licărirea, unui opaiț, tustrei stau jos, în jurul unei mese mici. vlahuță, o. a. 358. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit. coșbuc, b. 6. Unde e foarte mare lipsă, arde și un opaiț [la mort]. marian, i. 87. De pe blidar, un biet opaiț Își joacă para tulburată. goga, c. p. 32. Să ne gîndim că-și vor fi făcut, după lămpile de bronz și lut ars, aduse la ei de greci, ...opaițele lor indigene. pârvan, G. 165. În întuneric, flacăra înecată de fum a opaițului abia tremura. c. petrescu, s. 34. Pentru robii noștri din hrube, n-avem în vremea nopții nici făclii, nici opaiț de seu. sadoveanu, o. xiii, 776. La lumina unui opaiț, Nichita a terminat scrisoarea. v. rom. mai 1954, 92. Opaițul arde pe prichiciul hornului. sevastos, n. 25. Opaițul... ardea pe muchie la horn. sbiera, p. 308. Apoi ia frumușel opaitu de pe prichici. i. cr. iii, 56. Omușor de lut Cu părul de foc (Opaițul). pamfile, c. 28. 2. (Regional) Vălug, fachie. Cf. liuba-iana, m. 129, DAMÉ, T. 126, ANTIPA, P. 446, CHEST. II 360/6, 9, alr I 1 414/218, alr ii 6 249/70. 3. (Regional) Lampă de mină care arde cu ulei de răpiță. Cf. fd i, 166. 4. (Regional, sg.) Petrol lampant. lexic reg. 21. 5. (Regional) Clacă, șezătoare. lexic reg. 30, cf. com. sat. iii, 51, alr i 717/986. 6. (Prin Transilv. și Ban.) Obiceiul de a aprinde focuri în ziua care marchează începutul postului (lăsatul secului). Cf. marian, s. i, 271. II. (Mai ales în forma opaiță) Numele a două plante erbacee cu tulpina păroasă, dintre care una cu frunzele ovale și cu florile albe (Melandryum nemorale), iar alta cu frunzele păroase, cu florile albe sau, rar, trandafirii, care se deschid seara răspîndind un miros plăcut (Melandryum pratense); opaițel. Cf. brandza , fl. 185, GRECESCU, FL. 112, PANȚU, PL. – Accentuat și : (regional) opaiț, alr i 717/750, 960. – Pronunțat : -pa-iț. – pl. : opaițe, (popular) opaițuri (alr 1717/217, 268,269, 347, 350, 361, 381, 388, 518, 528, 530, 532, 556), rar (I 2) opaiți (chest. ii 360/9). – Și: opaieț, opăieț (ddrf), opăiț (ddrf, com. sat. in, 51, accentuat și opăiț pascu, s. 255), hopaiț (lb, polizu, CiHAC, II, 228, LM, DDRF, GRAIUL, I, 240, ALU I 717/140, 144, 160," 764, 831, 835, a iii 1; accentuat și hopaiț alexi, w.), hopaieț (alr i 717/138), iopaiț (alr i 717/259), vopaiț (alr ii/769), văpăiț (pascu, s. 77), văpăiț (id. ib. 255) s. n. ; opaiță, opăiță (ddrf, alexi, w.), hopaiță (alr i 717/131), iopaiță (alr i 717/259), văpaiță (BARONZI, L. 115, ANTIPA, p. 96, alr i 717/727, 740) s. f. – cf. slavon. опаюць, rom. văpaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL