1. [DEX '09] ONOMATOPOETIC, -Ă, onomatopoetici, -ce, adj. (Înv.) Onomatopeic. – Din germ. onomatopoetisch.
2. [MDA2] onomatopoetic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. II, 311 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger onomatopoetisch] (Îvr) 1-3 Onomatopeic (1-3).
3. [DOOM 3] onomatopoetic (înv.) adj. m., pl. onomatopoetici; f. onomatopoetică, pl. onomatopoetice
4. [DOOM 2] onomatopoetic (înv.) adj. m., pl. onomatopoetici; f. onomatopoetică, pl. onomatopoetice
5. [DLR - tomul X] ONOMATOPOETIC, -Ă adj. (Învechit, rar) Onomatopeic. Din poezia populară și-a însușit Eminescu armonia, uneori onomatopoetică, a versurilor sale. maiorescu, cr. ii, 311. – pl.: onomatopoetici, -ce. – cf. germ. onomatopoetisch.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL