1. [DEX '09] ONOMATOMANIE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc. – Din fr. onomatomanie.
2. [MDA2] onomatomanie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr onomatomanie] Obsesie a unui cuvânt, a unui nume, a unei cifre etc.
3. [DN] ONOMATOMANIE s.f. Obsesie a unui cuvînt, a unui nume, a unei cifre etc. [Gen. -iei. / < fr. onomatomanie, cf. gr. onoma – nume, mania – nebunie].
4. [MDN '00] ONOMATOMANIE s. f. repetare obsesivă a unuia sau mai multor cuvinte, nume sau cifre. (< fr. onomatomanie)
5. [DETS] ONOMATO- „cuvînt, nume”. ◊ gr. onoma, atos „nume, denumire” > fr. onomato-, germ. id., it. id. > rom. onomato-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., totalitate a numelor proprii dintr-o limbă; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare obsesivă pentru cuvinte și nume proprii; ~pee (v. -pee), s. f., cuvînt care, prin elementele lui sonore, imită anumite sunete și zgomote.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL