Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă onorător

Definiție și ce înseamnă onorător

1. [MDA2] onorător, ~oare a [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: onora + -tor] 1-3 (Iuz) Care onorează (1-3).

2. [Șăineanu, ed. VI] onorător a. care onorează.

3. [DAR] onorător, onorătoare, onorători, onorătoare, adj. (înv.) care onorează.

4. [DLR - tomul X] ONORĂTOR, -OARE adj. (Ieșit din uz) Care onorează (1). ȘĂINEANU, Cf. BARCIANU. – PI.: onorători, -oare. – Onora + suf. -tor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] ONOMATOFOBIE s. f. teama patologică de a rosti anumite cuvinte. (< fr. onomatophobie) […]

1. [MDA2] onomatologic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger onomatologisch] […]

1. [MDA2] onomatologie sf [At: MICU, L. 67/11 / V: (iuz) ~ghie / Pl: ~ii […]

1. [DEX '09] ONOMATOMANIE, onomatomanii, s. f. Revenire obsesivă în memorie a unui cuvânt, a […]

1. [DEX '09] ONOMATOPEE, onomatopee, s. f. Cuvânt care, prin elementele lui sonore, imită sunete, […]

1. [DEX '09] ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -ce, adj. (Despre cuvinte, fraze, versuri etc.) Cu caracter […]

[Scriban] *onomatopéĭe f., pl. eĭ (vgr. onomatopoiĭa, d. ónoma, onómatos, nume, și poiéo, fac; lat. […]

1. [DEX '09] ONOMATOPOETIC, -Ă, onomatopoetici, -ce, adj. (Înv.) Onomatopeic. – Din germ. onomatopoetisch. 2. […]