Definiție și ce înseamnă mânușică

1. [MDA2] mânușică sf [At: CIAUȘANU, V. 122 / Pl: ? / E: mână1 + ~uș + -ică] 1-8 (Olt; șhp) Mânuță (1-8).

2. [DGS] mânușică s.f. (anat.; reg.) v. Mânișoară. Mânușiță. Mânuță.

3. [DLR] MÎNUȘÍCĂ s. f. (Prin nord-estul Olt.) Mînuță (1). CIAUȘANU, V. 122. - Pl.: ? – Mînă1 + suf. -uș- + -ícă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] MÂNTUIRE, mântuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mântui și rezultatul ei; […]
1. [MDA2] mântuitură sf [At: CORESI, EV. 515 / Pl: ~ri / E: mântui + […]
1. [DEX '09] MÂNTUȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus. 2. […]
1. [MDA2] mânuchi sn vz mănunchi 2. [DEX '09] MĂNUCHI s. n. v. mănunchi. 3. […]
1. [MDA2] mânucă sf [At: T. PAPAHAGI, M. 98 / Pl: ~uci / E: mână1 […]
1. [DEX '09] MÂNUI, mânuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A folosi un instrument, o unealtă, […]
1. [DEX '09] MÂNUITOR, -OARE, mânuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care mânuiește […]
1. [MDA2] mânună sf [At: CIAUȘANU, V. 178 / Pl: ~ni / E: ctm mână1 […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro