Definiție și ce înseamnă fără-de-lege

1. [DEX '09] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelege s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

2. [MDA2] fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege, (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl безакониж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.

3. [DLRLC] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. – Variantă: fărdelege (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.

4. [DLRM] FĂRĂDELEGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelege s. f.] – Din fără + de + lege (după v. sl. bezakomije).

5. [Șăineanu, ed. VI] fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.

6. [DEX '09] FĂRDELEGE s. f. v. fărădelege.

7. [MDA2] fărăleage sf vz fărădelege

8. [MDA2] fărdelege sf vz fărădelege

9. [CADE] FĂRĂ-LEGE = FĂRĂ-DE-LEGE.

10. [CADE] FĂRĂ-DE-LEGE I. sf. Nelegiuire, faptă nelegiuită: hojma le spunea ... ce-i așteaptă pentru fără-de-legile lor NEGR.. II. adj. Nelegiuit: păcat, sărmanul, să moară ca un cîne ~ CRG. [fără+de+lege].

11. [Scriban] fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

12. [DOOM 3] fărădelege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl. fărădelegi

13. [DOOM 2] fărădelege s. f., art. fărădelegea, g.-d. art. fărădelegii; pl. fărădelegi

14. [MDO] fărădelege

15. [DOOM 3] +fără de lege (nelegiuit) (înv.) loc. adj. (oameni ~)

16. [IVO-III] fără-de-lege.

17. [DE] INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FĂRÂMITURĂ s. f. v. fărâmătură. 2. [MDA2] fărâmitură sf vz fărâmătură 3. […]
1. [DEX '09] FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, […]
1. [DEX '09] FĂRÂMIȚARE, fărâmițări, s. f. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. […]
1. [DEX '09] FĂRÂMIȚAT1 s. n. Fărâmițare. – V. fărâmița. 2. [DEX '09] FĂRÂMIȚAT2, -Ă, […]
1. [MDA2] fărâmos, ~oasă a [At: BARCIANU, D. / V: ~răm~ / Pl: ~oși, ~oase […]
1. [MDA2] fărâmușă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 262 / V: ~răm~ / Pl: […]
1. [DEX '09] FĂRÂMĂTOR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – […]
1. [DEX '09] FĂRÂMĂTURĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitură, fărmătură […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro