1. [DEX '09] FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
2. [MDA2] fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ~țez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
3. [DEX '09] FĂRÂMIȚĂ, fărâmițe, s. f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. -iță.
4. [MDA2] fărămița v vz fărâmița
5. [MDA2] fărămiță sf vz fărâmiță
6. [MDA2] fărămiți v vz fărâmița
7. [MDA2] fărâmiță sf [At: ȘEZ. I, 68 / V: ~răm~, firim~ / Pl: ~țe / E: fărâmă + -iță] 1-2 (Șhp) Fărâmă (2) (mică).
8. [MDA2] fărimiță sf vz fărâmiță
9. [MDA2] firimiță sf vz fărâmiță
10. [MDA2] firimiți v vz fărâmița
11. [CADE] FĂRÎMIȚA, FĂRIMIȚA, FIRIMIȚA (țez) vb. tr. și refl. A (se) fărîma mărunt, a (se) preface în mici fărîme: o să ’ntoarcă mereu glia, s’o fărîmițeze și s’o adune LUNG.; le-o firimița în bucățele mici BR. -VN. [fărîmiță].
12. [CADE] FĂRÎMIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. FĂRÎMĂ: umerii obrazului scoși și nasul numai o ~ de sfîrc I. -GH..
13. [DLRLC] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. ◊ Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.
14. [DLRLC] FĂRÎMIȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă. Își tăie o fărîmiță de carne de subsuoară, o dete zmăului să-i zăbăvească vremea și începu să-și strige cîinele. ȘEZ. I 68.
15. [DLRM] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A preface în fărîmițe, a fărîma mărunt. – Din fărîmiță.
16. [DLRM] FĂRÎMIȚĂ, fărîmițe, s. f. Diminutiv al lui fărîmă.
17. [Șăineanu, ed. VI] fărămițà v. a face mici fărăme.
18. [Scriban] fărămíță f., pl. e. Fărîmă foarte mică: o fărămiță de pîne. – Și sf-.
19. [Scriban] fărămițésc v. tr. Prefac în fărămițe, sfărîm: moșiile se fărămițesc împărțindu-se între moștenitorĭ. – Și sf-.
20. [DOOM 3] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 fărâmițează; conj. prez. 1 sg. să fărâmițez, 3 să fărâmițeze
21. [DOOM 2] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițează
22. [DOOM 3] fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
23. [DOOM 2] fărâmiță s. f., g.-d. art. fărâmiței; pl. fărâmițe
24. [MDO] fărîmița
25. [MDO] fărîmiță
26. [IVO-III] fărâmițez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL