1. [DEX '09] FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.
2. [MDA2] făptuitor, ~oare smf [At: NEGRUZZI, S. II, 146 / Pl: ~i, ~oare / E: făptui + -(i)tor] 1 Făptaș. 2 (Rar) Persoană care săvârșește o acțiune.
3. [CADE] FĂPTUITOR, -TOARE adj. verb. și sm. f. FĂPTUI. Care făptuește.
4. [DEX '98] FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. 1. Făptaș. 2. (Rar) Persoană care făptuiește, realizează ceva. [Pr.: -tu-i-] – Făptui + suf. -tor.
5. [DLRLC] FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit o faptă (rea); (urmat de o determinare în genitiv) autor. V. făptaș. Va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. Împărăteasa... strică înaltul sfat și înființă sfatul de cabinet alcătuit mai ales din acei ce fuseseră făptuitorii acestei prefaceri. NEGRUZZI, S. II 146. – Pronunțat: -tu-i-.
6. [DLRM] FĂPTUITOR, -OARE, făptuitori, -oare, s. m. și f. Făptaș; (urmat de o determinare în genitiv) autor. – Din făptui + suf. -(i)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] făptuitor m. cel ce făptuiește.
8. [Scriban] făptuitór, -oáre adj. Făptaș, care făptuĭește.
9. [DOOM 3] făptuitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. făptuitori
10. [DOOM 2] făptuitor (-tu-i-) s. m., pl. făptuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL