1. [DEX '09] FĂPTAȘ, -Ă, făptași, -e, s. m. și f. Persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor. – Faptă + suf. -aș.
2. [MDA2] făptaș, ~ă smf [At: 1. NEGRUZZI, S. VI, 627 / Pl: ~i, ~e / E: faptă + -aș] Persoană care a comis un delict Si: făptuitor (1).
3. [CADE] FĂPTAȘ sm. Cel ce a făptuit o crimă, un delict [faptă].
4. [DLRLC] FĂPTAȘ, făptași, s. m. Persoană care săvîrșește o faptă (condamnabilă). Făptașul... se mistuise în mărăcinișuri și negură. DUMITRIU, V. L. 17. El e făptașul unei crime. TOMA, C. V. 159.
5. [DLRM] FĂPTAȘ, făptași, s. m. Persoană care comite o faptă (condamnabilă). – Din faptă + suf. -aș.
6. [Șăineanu, ed. VI] făptaș m. cel ce face sau execută ceva.
7. [Scriban] făptáș, -ă s. (d. faptă). Făptuitor, care a făptuit, a comis ceva: făptașiĭ și tăĭnuitoriĭ. V. părtaș.
8. [DOOM 3] făptaș s. m., pl. făptași
9. [DOOM 2] făptaș s. m., pl. făptași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL