1. [DEX '09] FĂRÂMIȚARE, fărâmițări, s. f. Acțiunea de a (se) fărâmița și rezultatul ei. – V. fărâmița.
2. [MDA2] fărâmițare sf [At: LTR / V: ~răm~, ~rămițire / Pl: ~țări / E: fărâmița] 1 Transformare în fărâmițe. 2 (Agr; îs) Dispozitiv de ~ Dispozitiv pentru fărâmițarea (1) îngrășămintelor agricole aglomerate în lada mașinilor care le împrăștie.
3. [DEX '09] FĂRÂMIȚA, fărâmițez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici. – Din fărâmiță.
4. [MDA2] fărămița v vz fărâmița
5. [MDA2] fărămițare sf vz fărâmițare
6. [MDA2] fărămiți v vz fărâmița
7. [MDA2] fărămițire v vz fărâmițare
8. [MDA2] fărâmița vtr [At: PANN, ap.TDRG / V: ~răm~, ~rămiți / Pzi: ~țez / E: fărâmiță] 1-2 A (se) transforma în fărâmițe.
9. [MDA2] firimiți v vz fărâmița
10. [CADE] FĂRÎMIȚA, FĂRIMIȚA, FIRIMIȚA (țez) vb. tr. și refl. A (se) fărîma mărunt, a (se) preface în mici fărîme: o să ’ntoarcă mereu glia, s’o fărîmițeze și s’o adune LUNG.; le-o firimița în bucățele mici BR. -VN. [fărîmiță].
11. [DLRLC] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A face fărîmițe, a fărîma mărunt. A fărîmița pîinea. ◊ Fig. Burghezia caută să fărîmițeze forțele oamenilor muncii pe naționalități. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/1.
12. [DLRLC] FĂRÎMIȚARE s. f. Acțiunea de a fărîmița.
13. [DLRM] FĂRÎMIȚA, fărîmițez, vb. I. Tranz. A preface în fărîmițe, a fărîma mărunt. – Din fărîmiță.
14. [DLRM] FĂRÎMIȚARE s. f. Acțiunea de a fărîmița.
15. [Șăineanu, ed. VI] fărămițà v. a face mici fărăme.
16. [Scriban] fărămițésc v. tr. Prefac în fărămițe, sfărîm: moșiile se fărămițesc împărțindu-se între moștenitorĭ. – Și sf-.
17. [DOOM 3] fărâmițare s. f., g.-d. art. fărâmițării; pl. fărâmițări
18. [DOOM 2] fărâmițare s. f., g.-d. art. fărâmițării; pl. fărâmițări
19. [DOOM 3] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fărâmițez, 3 fărâmițează; conj. prez. 1 sg. să fărâmițez, 3 să fărâmițeze
20. [DOOM 2] fărâmița (a ~) vb., ind. prez. 3 fărâmițează
21. [MDO] fărîmița
22. [IVO-III] fărâmițez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL