1. [DEX '09] FĂRÂMĂTURĂ, fărâmături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [Var.: fărâmitură, fărmătură s. f.] – Fărâmă + suf. -tură.
2. [MDA2] fărâmătură sf [At: NEGRUZZI, S. I, 253 / V: ~mit~, ~răm~, (Mol) fărm~ / Pl: ~ri / E: fărâmă + -tură] 1 (Pop) Sfărâmătură. 2 (Reg) Fărâmă (de pâine). 3 (Îvr) Distragere. 4 (Mpp) Hernie. 5 (Mpp; Trs; îs) ~ de inimă Colică (1).
3. [DEX '09] FĂRÂMITURĂ s. f. v. fărâmătură.
4. [DEX '09] FĂRMĂTURĂ s. f. v. fărâmătură.
5. [MDA2] fărămătură sf vz fărâmătură
6. [MDA2] fărâmitură sf vz fărâmătură
7. [MDA2] fărimitură sf vz fărâmitură
8. [MDA2] fărmătură sf vz fărâmătură
9. [MDA2] frimitură sf vz fărâmătură
10. [CADE] FĂRÎMĂTURĂ, FĂRÎMITURĂ, FIRIMITURĂ, FRIMITURĂ, Mold. Bucov. FĂRMĂTURĂ (pl. -turi) sf. Bucățică rămasă dintrțun obiect fărîmat: cetatea ruinată ce se vede astăzi este zidită din fărîmăturile celei vechi BOL.; nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui NEGR.; începură a pica fărmături din piatra ceea ce o legase el de funie SB.; în sufragerie, după ce s’au adunat tacîmurile și firimiturile BR. -VN.; Fig.: frimituri de vorbe pe care numai ea le pricepe VLAH. [fărîma, fărîmi].
11. [CADE] FĂRÎMĂTURICĂ (pl. -rele) sf. dim. FĂRÎMĂTURĂ.
12. [CADE] FĂRÎMITURĂ 👉 FĂRÎMĂTURĂ.
13. [CADE] FĂRMĂTURĂ 👉 FĂRÎMĂTURĂ.
14. [CADE] FIRMITURĂ 👉 FĂRÎMĂTURĂ.
15. [CADE] FRIMITURĂ = FĂRÎMĂTURĂ.
16. [DLRLC] FĂRÎMĂTURĂ, fărîmături, s. f. (Mold.; de obicei la pl.) Fărîmă (mai ales de pîine). V. firimitură. (Atestat în forma regională fărmătură) Șchiopul-cu-barba-cît-cot au și înghițit-o îndată și au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. Ce să vadă? Bietele nurori jeleau pe soacră-sa... Pene împrăștiete pe jos, fărmături, blide aruncate în toate părțile. CREANGĂ, P. 11. Vedeți această văduvă... cu deznădejdea în inimă. Încungiurată de șepte copii ce plîng de foame, îmbrîncită de la ușa bogatului unde nu i se dete voie a împărți nici fărmăturile cu cînii lui. NEGRUZZI, S. I 253. – Variante: (regional) fărmătură, fărmături, fărîmitură, fărîmituri, s. f.
17. [DLRLC] FĂRÎMITURĂ s. f. v. fărîmătură.
18. [DLRLC] FĂRMĂTURĂ s. f. v. fărîmătură.
19. [DLRM] FĂRÎMĂTURĂ, fărîmături, s. f. (Reg.) Fărîmă (de pîine). [Var.: fărîmătură, fărîmitură s. f.] – Din fărîma + suf. -(ă)tură.
20. [Șăineanu, ed. VI] fărămătură f. rezultatul fărămării, bucată fărămată, părticică rămasă: fărămăturile ospățului.
21. [Scriban] fărămătúră f. Fărmătură.
22. [Scriban] fărîmătúră, V. fărmătură.
23. [Scriban] fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr’o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură.
24. [Scriban] frimitúră, V. fărmătură.
25. [DOOM 3] fărâmătură (reg.) s. f., g.-d. art. fărâmăturii; pl. fărâmături
26. [DOOM 2] fărâmătură (reg.) s. f., g.-d. art. fărâmăturii; pl. fărâmături
27. [DRAM 2021] fărấmătură, s.f. v. fărâmă.
28. [DRAM 2015] fărâmitură, fărâmituri, s.f. – Fărâmă (de pâine). – Var. a lui fărâmătură (< fărâmă + suf. -tură, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL