SPÉŢĂ s. v. acţiune, cauză, judecată, proces.
SPÉŢĂ s. 1. specie. (~ umană.) 2. v. categorie. 3. v. tip.
SPÉTE s. pl. v. greabăn.
SPÁTE s. v. cont, seamă, socoteală, spătar.
SPÁTE s. 1. spinare, (pop.) spată, (reg.) şa, (înv. şi fam.) cârcă. (A lua ceva în ~.) 2. rezemătoare, spătar, spetează, (înv. şi reg.) spată. (~ la un scaun.) 3. dos. (În ~le casei.) 4. dos, fund. (În ~le curţii.)
SPÁTĂ s. v. gater, joagăr, paloş, rezemătoare, sabie, spadă, spate, spătar, spetează, spinare.
SPÁTĂ s. (ANAT.) 1. (la oameni) omoplat, scapulă, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală. 2. (la animale) (reg.) arm.
SPATA-DRÁCULUI s. v. ferigă.
