1. [DEX '09] DĂOLI vb. IV v. dăuli.
2. [DEX '09] DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. – Var.: dăoli vb. IV] – Et. nec.
3. [MDA2] dăoli2 v vz dăuli
4. [MDA2] dăoli1 vr [At: F (1885), 79 / Pzi: daolesc / E: aoleu] (Ban; Trs) 1 A se boci. 2 A se văita.
5. [CADE] ❍ DĂULI (-ulesc) vb. refl. Trans. (PȘC.) A se jeli [daoleo].
6. [DLRLC] DĂULI, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A jeli, a boci, a plînge (pe cineva). S-adune vecini Și neamuri să strîngă, Pe fată s-o plîngă Și să mi-o bocească, Să mi-o dăulească. COȘBUC, P. II 151. – Pronunțat: dă-u-.
7. [DOOM 3] dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (desp. dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, 3 sg. dăulește, imperf. 1 dăuleam; conj. prez. 1 sg. să dăulesc, 3 să dăulească
8. [DOOM 2] dăuli (a ~) (a jeli) (reg.) (dă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăulesc, imperf. 3 sg. dăulea; conj. prez. 3 să dăulească
9. [DRAM 2021] dăulí, dăulesc, (dului), v.r. (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Cf. ăuli (Frățilă).
10. [DRAM 2015] dăuli, dăulesc, vb. refl. – (reg.) A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria, 2003: 39). – Et. nec. (DEX); cf. ăuli (Frățilă).
11. [DRAM] dăuli, dăulesc, vb. refl. – A se jeli, a se văieta: „Mult mă vait și mă dăulesc” (Memoria 2003, 39). – Probabil din dăula „a se istovi, a se apleca”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL