ŞOPRÓN s. 1. (pop.) poiată, (reg.) acioală, şop, şopotei, şopreţ, şoproneaţă, şuşopru, (Transilv.) plesnicar, (prin Ban. şi Maram.) scut, (Olt. şi Ban.) scuteală, (Transilv.) sin, (Olt. şi Munt.) slon, (Ban.) şupă, (prin Transilv.) şuşop. (În ~ se ţin uneltele agricole.) 2. v. şură.