SMUCÍT s. v. smucitură.
SMUCÍT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
SMUCÍ vb. 1. a zgâlţâi, (Transilv.) a hăţi. (~ de uşă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mâinile lui.)