1. [DEX '09] COȘCOGEME adj. invar. v. coșcogeamite.
2. [MDA2] coșcogeme ain vz coșcogeamite
3. [DEX '96] COȘCOGEME adj. invar. V. coșcogeamite.
4. [DLRM] COȘCOGEME adj. invar. v. coșcogeamite.
5. [DEX '09] COȘCOGEAMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogeme adj. invar.] – Din bg. koskodžamiti.
6. [MDA2] coșcogeamete ain vz coșcogeamite
7. [MDA2] coșcogeamite ain [At: GANE, ap. ȘIO / V: cogeametea, cog~, cogem~, ~mete, ~eme, ~emete, ~em~, ~emiti, gog~, gojgogem~ / E: tc coscodamiti] 1-6 Coșcogea (1-6).
8. [MDA2] coșcogemete ain vz coșcogeamite
9. [MDA2] coșcogemite ain vz coșcogeamite
10. [MDA2] coșcogemiti ain vz coșcogeamite
11. [CADE] COGE('A)MITE, COȘCOGE('A)MITE, COȘCOGE('A), GOGE('A)MITE adj. invar. F Colosal, foarte mare, mare în toată puterea cuvîntului: masa era joasă și pe dînsa fumega o cogemite mămăligă (GN.); să se lupte coșcogeamite namilă de om cu oamenii de boiul nostru (ISP.); geamite bîrsană de căciulă fumurie (BR.-VN.) [srb. blg. koǧamiti; blg. kokošǧa(miti) < tc. koškoǧá „foarte mare”].
12. [CADE] COȘCOGEA(MITE) 👉 COGE('A)MITE.
13. [DLRLC] COȘCOGEAMITE adj. invar. Coșcogea. Uite, mai ieri era un ghem, ș-acuma-i coșcogeamite bărbat cu mustăți. SADOVEANU, O. IV 18. – Variantă: coșcogeme (CREANGĂ, A. 51) adj. invar.
14. [DLRM] COȘCOGEAMITE adj. invar. (Fam.) Coșcogea. [Var.: (reg.) coșcogéme adj. invar.] – Bg. koškoğa-mi-ti.
15. [Șăineanu, ed. VI] coșcogeamite adv. formă amplificată din coșcogea: din coșcogeamite om te-ai făcut cosac ISP. [Serb. KOS KODJAMITI (cu repețirea particulei augmentative), de aceeaș origină cu vorba precedentă].
16. [Scriban] coșcogeá(mite), V. cogea.
17. [DOOM 3] coșcogeamite (fam.) adj. invar. (~ flăcăii)
18. [DOOM 2] coșcogea/coșcogeamite (fam.) adj. invar.
19. [MDO] coșcogeamite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL