1. [MDA2] covrit, ~ă a [At: ȘEZ. II, 225/2 / Pl: ~iți, ~e / E: covru cf covrig, încovrigat] (Reg) Încolăcit împrejurul hornului sau al focului.
2. [DAR] covrit, -ă, covriți, -te, adj. (reg.) încovrigat, încârligat, covrig.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL