A zice ≠ a tăcea
ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
ZÍCE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.
ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
AŞA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)