VORBITÓR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăreţ, cuvântător. (Fiinţă ~oare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un ~ care comunică un mesaj.) 3. s. v. conferenţiar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.
VORBITÓR adj. v. comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.