UMBLÁT s. v. umblătură.
UMBLÁT adj. 1. călătorit, voiajat. (Om ~.) 2. bă-tătorit, bătut, circulat, frecventat. (Un drum ~.)
UMBLÁ vb. 1. v. merge. 2. a se deplasa, a se duce, a merge, a se mişca, (pop.) a se purta. (~ puţin prin grădină.) 3. v. circula. 4. v. colinda. 5. v. călători. 6. v. hoinări. 7. v. purta. 8. v. funcţiona. 9. v. încerca. 10. v. căuta. a cotrobăi, a răscoli, a scormoni, a scotoci, (pop.) a scociorî, (înv. şi reg.) a scodoli, a scorbeli, (reg.) a bodicăi, a corleşi, a cotili, a hojbăi, a scobârlăi, (Mold.) a bârcâi, (Bucov.) a boltăi, (prin Olt.) a bulduşi, (prin Ban.) a burfăi, (Ban.) a cobârlui, (Mold. şi Bucov.) a cociobăi, (Munt.) a scofeli, (înv.) a scorteli. (Nu mai ~ prin lucrurile mele.) 11. a (se) folosi, a întrebuinţa, a se servi, a se sluji, a utiliza, a uza. (~ cu tertipuri.)