BURICUL-PĂMÂNTULUI s. v. mama-pădurii.
BURICÁ vb. v. căţăra, cocoţa, ridica, sui, urca.
BURÍC s. v. centru, miez, mijloc.
BURÍC s. 1. (ANAT.) ombilic. (~ul pruncului.) 2. vârf. (Şi-a fript ~ul degetelui.) 3. (BOT.) buricul-apei (Hydrocotyle vulgaris) = (pop.) umbreluţă-de-apă, umbreluţă-de-baltă.