A agăţa ≠ a desprinde, a deznina
AGĂŢÁRE s. 1. agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşaj, acroşare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. v. fixare.
AGĂŢÁ vb. v. acosta, crampona.
AGĂŢÁ vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.
