Aflare ≠ absentare
A se afla ≠ a absenta, a lipsi
AFLÁRE s. 1. v. găsire. 2. primire. (După ~ ştirii.)
AFLÁ vb. 1. v. găsi. 2. a se auzi, (fig.) a răsufla, a transpira. ( Secretul s-a ~ repede.) 3. a descoperi, a ghici, ( rar) a bănui. ( Ai ~ ce am vrut să spun.) 4. a cunoaşte, a şti. (Vrei să ~ adevărul?) 5. a auzi, a şti, (înv. şi pop.) a oblici. (Să ~ cu toţii ce-ai făcut.) 6. a găsi, a prinde. (Voia să-l ~ singur ca să-i poată vorbi.) 7. v. inventa. 8. a exista, a fi, a se găsi, (pop.) a sta. (Se ~ acolo mărfuri în mare cantitate.) 9. a fi, a se găsi, a sta. (Plicul se ~ pe masă nedesfăcut.) 10. a fi, a figura, a se găsi, a se număra. (Se ~ printre invitaţi.) 11. v. pomeni. 12. v. situa. 13. v. consta. 14. v. primi.