1. [DEX '09] ZGÂTIE, zgătii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.
2. [MDA2] zgâtie sf [At: CIHAC, II, 112 / V: ~te, zgat~, zgăt~ / S și: sg~ / Pl: ~ii / E: ns cf lat schidiae] (Reg) 1 (Mpl) Crenguță (1). 2 Șarpe mic. 3 Copil slab, dar vioi. 4 Fată vioaie și zglobie. 5 Femeie tânără isteață și vioaie. 6 (Irn) Babă sfrijită și rea.
3. [DEX '98] ZGÂTIE, zgâtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tânără, vioaie, zglobie. – Et. nec.
4. [MDA2] zgatie sf vz zgâtie
5. [MDA2] zgătie sf vz zgâtie
6. [MDA2] zgâte sf vz zgâtie
7. [DEXI] zgîtie s.f. (reg.) 1 Fată sau femeie tînără, vioaie; ◊ (ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) A dracului zgîtie de fată s-a prefăcut în păsărică (CR.). 2 (mai ales la pl.) Creangă, vreasc. • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.
8. [DLRLC] ZGÎTIE, zgîtii, s. f. (Mold.) Fată tînără, vioaie, zglobie; ștrengăriță, drăcoaică, diavoloaică. Cea dentîi școlăriță a fost însăși Smărăndița popii, o zgîtie de copilă ageră la minte și așa de silitoare, de întrecea mai pe toți băieții și din carte, dar și din nebunii. CREANGĂ, O. A. 34. Măi, fețișoara împăratului ne-a tras butucul. A dracului zgîtie de fată: s-a prefăcut în păsărică, a zburat ca săgeata pe lîngă ceilalți și ei habar n-au despre asta. id. P. 267.
9. [DLRM] ZGÎTIE, zgîtii, s. f. (Reg.) Fată sau femeie tînără, vioaie; ștrengăriță, drăcoaică.
10. [Scriban] zgîtie f. (cp. cu gătej și gadină). Est. Fetișoară vioaĭe, frișcă: o zgîtie de fată. Babă mică și rea: o zgîtie de babă (Șez. 32, 107). Pl. Găteje, vreascurî.
11. [DOOM 3] zgâtie (reg., fam.) (desp. -ti-e) s. f., art. zgâtia (desp. -ti-a), g.-d. art. zgâtiei; pl. zgâtii, art. zgâtiile (desp. -ti-i-)
12. [DOOM 2] zgâtie (reg.) (-ti-e); s. f., art. zgâtia (-ti-a), g.-d. art. zgâtiei; pl. zgâtii, art. zgâtiile (-ti-i-)
13. [DER] ZGÎTIE, zgîtii, s. f. ~; denumire dată unui copil capricios, mofturos, năzuros. (din zgîț-, prob. cuv. identic cu zgatie)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL