1. [MDA2] păsărică sf [At: MUREȘANU, P. 3/1 / V: păser~ / Pl: ~ici / E: pasăre + -ică] 1-2 Pasăre (1) (mică) Si: păsărea (1-2), păsăruică (1-2), (îrg) păsăruie (1-2), păsăruță (1-2), (reg) păsărioară (1-2), păsăriță (1-2), păsărucă (1-2). 3-4 (Fig; fam; șhp) Apelativ dezmierdător pentru o fată (mică și veselă) Si: păsărea (3-4), păsăruică (3-4), (îrg) păsăruie (3-4), păsăruță (3-4), (reg) păsărioară (3-4), păsăriță (3-4), păsărucă (3-4). 5 (Îe) A avea (o) ~ (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) A fi nebun. 6 (Îae) A fi excentric. 7 (Orn; reg) Vrabie (Passer domesticus). 8 (Orn; reg; șîc ~ca plugului, ~ca domnului) Codobatură (Motacilla alba). 9 (Reg; îcs) De-a ~ca Joc de copii, care constă din baterea palmelor. 10 (Trs; Buc) Turtă din aluat în formă de pasăre, făcută special pentru copii Si: (reg) pupăză, păsăruță (5), păsăruică (5). 11 (Fam; la pocher) Pas1 parol. 12-13 (Euf) Organ genital (femeiesc sau) bărbătesc la copii.
2. [Scriban] păsărícă și (rar) -reá f., pl. rele (dim. d. pasăre). Pasăre mică. Zool. Ordinu păsărelelor, un ordin care cuprinde o mulțime de speciĭ micĭ, ca stiglețiĭ, scatiiĭ, pițigoiĭ, floreniĭ, măcălendriĭ, presurile, merlele ș. a. – Și -rúĭcă, pl. e și ĭ și (Ban.) -rúță, pl. e.
3. [DEX '09] PĂSĂREA, -ICĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică.
4. [MDA2] păsărea sf [At: N. TEST. (1648) 13v/9 / V: (reg) ~uă, păserea / Pl: ~ele / E: păsărică css] 1-4 (Șhp) Păsărică (1-4). 5 (Lpl) Ordin de păsări cu capul mic, cu picioare mici și acoperite cu puf, cu ciocul tare, de obicei cântătoare. 6 (Șls) Pasăre care face parte din ordinul păsărele (5). 7 (Îs) ~elele reginei Dans popular asemănător cu hora. 8 (Îas) Melodie după care se execută dansul păsărelele reginei (7).
5. [MDA2] păsăreauă sf vz păsărea
6. [MDA2] păserea sf vz păsărică
7. [MDA2] păserică sf vz păsărică
8. [DLRLC] PĂSĂREA, -ICĂ, păsărele și (mai rar) păsărici, s. f. Diminutiv al lui pasăre. Cum vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul, Cînd ți-oi întinde brațul stîng, Să mă cuprinzi cu brațul. EMINESCU, O. I 174. Cîntă păsărica-n iarbă, Trece badea, nu mă-ntreabă, Pare că nu i-am fost dragă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165. Brazi și păltinași l-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii Și stele făclii! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. (Familiar) A avea (o) păsărică (sau păsărici, sticleți) la cap sau, rar, sub pălărie = a fi cu o doagă sărită, a fi trăsnit, zurliu. Să lăsăm glumele – ai o păsărică sub pălărie. STANCU, D. 303.
9. [Scriban] păsăreá, V. păsărică.
10. [DOOM 3] !păsărică s. f., g.-d. art. păsărelei; pl. păsărele
11. [DOOM 2] !păsărică s. f., g.-d. art. păsăricii/păsărelei; pl. păsărici/păsărele, art. păsăricile/păsărelele
12. [Argou] păsărică, păsărici s. f. (eufem.) vulvă, vagin
13. [Argou] păsărica! interj. cuvânt prin care fotografii atrag atenția persoanelor să privească la aparatele de fotografiat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL