1. [DEX '09] MOFTUROS, -OASĂ, mofturoși, -oase, adj., s. m. și f. (Persoană) care face mofturi (2); (om) capricios, năzuros. – Moft + suf. -os.
2. [MDA2] mofturos, ~oasă smf, a [At: BRĂESCU, A. 192 / V: (reg) ~tor~ / Pl: ~oși, ~oase / E: mofturi (pll moft) + -os] 1-2 (Persoană) care face mofturi (4), care are toane. 3-4 (Om) pretențios.
3. [DLRLC] MOFTUROS, -OASĂ, mofturoși, -oase, adj. Care face mofturi, răzgîiat, capricios, pretențios. Copil mofturos.
4. [Șăineanu, ed. VI] mofturos a. care face mofturi.
5. [MDA2] moftoros, ~oasă a vz mofturos
6. [Scriban] moftorós și -urós, -oásă adj. (d. mofturĭ). Fam. Care face mofturĭ, năzuros.
7. [DOOM 3] mofturos adj. m., s. m., pl. mofturoși; adj. f., s. f. mofturoasă, pl. mofturoase
8. [DOOM 2] mofturos adj. m., s. m., pl. mofturoși; f. mofturoasă, pl. mofturoase
9. [IVO-III] mofturos.
10. [DGS] mofturos, -oasă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. boieros, capricios, fandosit, năzuros, pretențios, <rar> boieratic, <pop. și fam.> fasolit, <pop.> izmenit, <fam.> fițos, <fam.; deprec.> sclifosit2, <înv. și reg.> tonatic, <reg.> belaliu, domnăreț, farfasit, melicos, năsfiros, năturos, ninerat, toncos, tonos, <înv.> domneț, domnos. Se temea ca nu cumva fata, mofturoasă cum era, să refuze propunerea. 2 adj. (despre oameni) dificil, năzuros, <pop.> gingaș, lingav, <reg.> cioturos, sârmos, scarandiv, <fig.; rar> subțire. Este un copil mofturos la mâncare.
11. [DLR] MOFTUROS, -OASĂ adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care face mofturi (2), care are toane; (om) capricios, năzuros, pretențios. Nu eram mofturos. Găseam toate bune, dormeam fără foc, nu ceream nimic. BRĂESCU, A. 192, cf. 43. Stăteau de vorbă . . . despre míncarea care îi aștepta la prînz. începeau să se arate mofturoși. PAS, Z. IV, 16, cf. ALR I 1 557/582. ◊ (Adverbial) Ca și cînd și-ar fi adus aminte de ceva, strimbă mofturos din nas. REBREANU, NUV. 9. - Pl.: mofturoși, -oase. – Și: (regional) moftorós, -oasă adj. ALR I 1 557/582. – Mofturi (pl. lui moft) + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL