1. [DEX '09] ZĂPĂCITOR, -OARE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Zăpăci + suf. -tor.
2. [MDA2] zăpăcitor, ~oare a [At: GHEREA, ST. CR. II, 341 / Pl: ~i, ~oare / E: zăpăci + -tor] (Rar) Care face să piardă (sau să-și piardă) (temporar) judecata limpede, normală, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze, din cauza unei emoții, a unei boli etc. Si: amețitor (1), năucitor, uluitor.
3. [DEXI] zăpăcitor, -oare adj. (fam.) Care zăpăcește; amețitor, uluitor. Frumusețea zăpăcitoare a fetei. • pl. -ori, -oare. /zăpăci + -tor.
4. [DLRLC] ZĂPĂCITOR, -OARE, zăpăcitori, -oare, adj. (Rar) Care zăpăcește; amețitor, uluitor. Tînărul nostru, într-o vreme relativ scurtă, a putut să-și scape memoria de acest material zăpăcitor, uitîndu-l. GHEREA, ST. CR. II 341.
5. [DLRM] ZĂPĂCITOR, -OARE, zăpăcitori, -oare, adj. Care zăpăcește; amețitor, uluitor. – Din zăpăci + suf. -(i)tor.
6. [DOOM 3] zăpăcitor adj. m., pl. zăpăcitori; f. sg. și pl. zăpăcitoare
7. [DOOM 2] zăpăcitor adj. m., pl. zăpăcitori; f. sg. și pl. zăpăcitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL