1. [DEX '09] TEMPORAR, -Ă, temporari, -e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ◊ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius.
2. [MDA2] temporar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 202 / V: (înv) tim~, timpurariu / Pl: ~i, ~e / E: fr temporaire, lat temporarius] 1 Care există pentru scurt timp Si: provizoriu, trecător (22), vremelnic, (îvr) temporal (1). 2 Care exercită o activitate un timp limitat.
3. [DLRLC] TEMPORAR, -Ă, temporari, -e, adj. De scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu; p. ext. pe timp limitat. Regimul de privilegii... redeveni o stare legală în Principate, o dată cu orînduirea domnilor temporari numiți de Poartă. KOGĂLNICEANU, S. A. 202. ◊ (Adverbial) Națiunile încetează de a fi națiuni, atunci cînd pierd, fie și temporar, independența lor de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 7/2.
4. [DN] TEMPORAR, -Ă adj. Vremelnic, trecător, provizoriu. [Cf. fr. temporaire, lat. temporarius].
5. [MDN '00] TEMPORAR, -Ă adj. de scurtă durată, vremelnic, trecător, provizoriu. (< fr. temporaire, lat. temporarius)
6. [Șăineanu, ed. VI] temporar a. care e numai pentru un timp, provizoriu: putere temporară.
7. [Scriban] *temporár, -ă adj. (lat. temporarius). Care e numaĭ pe un timp, provizoriŭ, vremelnic: autoritate temporară. Adv. S’a stabilit temporar acolo. V. definitiv, permanent.
8. [MDA2] timporar, ~ă a vz temporar
9. [MDA2] timpurariu, ~ie a vz temporar
10. [DOOM 3] temporar (vremelnic) adj. m., pl. temporari; f. temporară, pl. temporare
11. [DOOM 2] temporar (vremelnic) adj. m., pl. temporari; f. temporară, pl. temporare
12. [IVO-III] temporar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL