1. [DEX '09] ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uluiește; uimitor, surprinzător. ♦ Excepțional, extraordinar. [Pr.: -lu-i-] – Ului + suf. -tor.
2. [MDA2] uluitor, ~oare a, av [At: BOLINTINEANU, O. 252 / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: ului2 + -itor] 1-6 Uimitor (1-6).
3. [DLRLC] ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adj. Care uimește, zăpăcește, surprinde; care este nemaipomenit, extraordinar, de necrezut. Ajunsesem cu toții să ne deprindem destul de binișor cu acel poznaș concert de fluierături... și de pocnete uluitoare. ODOBESCU, S. III 594. ◊ (Adverbial) Dragostea pentru carte a crescut însă uluitor. SAHIA, U.R.S.S. 141.
4. [DOOM 3] uluitor (desp. -lu-i-) adj. m., pl. uluitori; f. sg. și pl. uluitoare
5. [DOOM 2] uluitor (-lu-i-) adj. m., pl. uluitori; f. sg. și pl. uluitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL