1. [MDA2] zăduv sn vz zăduf
2. [DEX '09] ZĂDUF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Din bg., sb. zaduh.
3. [DEX '09] ZĂDUH s. n. v. zăduf.
4. [MDA2] zăduf sn [At: COD. VOR2 56r/9 / V: (îrg) ~ug, ~uh, ~uu, ~uv, (îvr) zeduv / Pl: ~uri / E: vsl *задуфури, cf bg задуф] 1 Căldură mare, înăbușitoare. Si: (Înv) ars (8), (reg) arsoare (1), (pop) arsură (7), arșiță (1), caniculă (2), cocăt, crăpăt, cuptor (25), dogoare (1), dogoreală (1), fierbințeală (2), friptoare (1), jar, japsă, năbușeală, năduf, nădușeală, năplăială, pâclă, pârjol, pojar, prepăt, prigoare, (îrg) pripeală1, pripec, puhăială1, toropeală, (liv) torpoare, vipie, zăpușeală, zăpuc2. 2 (Pop; fig) Necaz (1). 3 (Reg) Sufocare (1). 4 (Fig; lpl) Dificultăți (3).
5. [MDA2] zădug sn vz zăduf
6. [MDA2] zăduh sn vz zăduf
7. [MDA2] zăduu sn vz zăduf
8. [MDA2] zeduv sn vz zăduf
9. [DEXI] zăduf s.n. 1 Căldură mare, sufocantă; arșiță, caniculă, nădușeală; zăpușeală. Un zăduf nesuferit (CHIRIȚ.). 2 Fig. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Avea un zăduf că nu putea să-și sfîrșească planul. • pl. -uri. și zăduh s.n. /<sl. veche задоуха; cf. bg. задух.
10. [DEXI] zăduh s.n. v. zăduf.
11. [CADE] NĂDUHALĂ sf. Trans. (GRM.) 🌦 = ZĂDUF [năduf].
12. [CADE] ZĂDUF (pl. -ufuri), Mold. ZĂDUV (pl. -uvuri), †ZĂDUH (pl. -uhuri) sn. 1 🌦 Căldură năbușitoare, pîclă, zăpușală: ieșind să se mai răcorească de zăduful zilei, intră în grădină (ISP.); El poftind ca să se scalde, să răsufle de zăduf, descălecînd, legă calul la umbra unui stuf (PANN.); dzua zăduhul m’au dosădit, noaptea frigul și somnul se-au depărtat de ochii miei (PAL.); Zăduh fierbinte usucă gîtlejul (STAM.) ¶ 2 Fig. Năduf, supărare, necaz, neliniște sufletească: zăduhul ce-o muncește simte bine c’o sugrumă ziua la miezea-mare (DLVR.) [sl. zaduhŭ].
13. [CADE] ZĂPUC (pl. -ucuri) sn. 🌦 = ZĂDUF: nu te supune nici viforul nici ~ul: muncă și iar muncă! (JIP.); vînturile alungă ~ul și dă putere muncitorului să lucre vara (NOV.) [srb. zapuhati „a sufla”].
14. [DEX '98] ZĂDUF, (2) zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, caniculă. 2. Fig. Supărare, necaz, (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Din bg., scr. zaduh.
15. [DLRLC] ZĂDUF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înăbușitoare; arșiță, zăpușeală. V. caniculă. Odată ne pomenim cu el în toiul verii, cînd era zăduful mai mare, că vine la vecernie îmbrăcat cu două blăni. STĂNOIU, C. I. 121. Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. Era mare secetă, nesuferită arșiță, greu zăduf. SLAVICI, O. I 331. 2. Fig. (Și în forma zăduh) Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. Zăduful ce-o muncește simte bine c-o sugrumă. DELAVRANCEA, S. 37. Am dat zarafului (casierului ) de la Cochii Vechi lei 1000, ca să nu-mi facă zădufuri (greutăți) la numărătoarea banilor. FILIMON, C. 230. – Variantă: zăduh s. n.
16. [DLRM] ZĂDUF, zădufuri, s. n. 1. Căldură mare, înnăbușitoare; arșiță, caniculă, zăpușeală. 2. Supărare, necaz; (la pl.) greutăți, dificultăți. [Var.: zăduh s. n.] – Bg., sb. zaduh.
17. [Șăineanu, ed. VI] zăduf n. căldură năbușitoare: e mare zăduf; 2. fig. greutate, necaz. [Slav. ZADUHŬ].
18. [Scriban] zădúf și (vechĭ) -úh și -úv n., pl. urĭ (vsl. za-duhŭ, năduf; bg. záduh, zadúha, zăduf, năduf; pol. zaduch. V. duh). Căldură înăbușitoare, zăpuc, zăpușeală: e mare zăduf azĭ. Fig. Năduf, necaz, supărare: mult zăduf mĭ-a făcut acest om!
19. [DOOM 3] zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri
20. [DOOM 2] zăduf s. n., (necazuri) pl. zădufuri
21. [MDO] zăduf
22. [IVO-III] zăduf, -furi.
23. [DER] ZĂDUV s. n. (Mold., Var.) Zăduf.
24. [DER] zăduf (-furi), s. n. – 1. Arșiță, caniculă. – 2. Supărare, necaz, greutate, suferință. – Var. Mold. zăduv. Sl. zaduchŭ (Tiktin; Conev 37), cf. bg. zaduh(a), slov. zaduha. – Der. zăduși, vb. (a sufoca), din sl. zadušiti; zăduhos, adj. (înăbușitor), înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL