1. [DEX '09] ZĂPUC, zăpucuri, s. n. (Pop.) Zăpușeală, năduf. – Cf. sb. zapuhati „a sufla”.
2. [MDA2] zăpuc2 sn [At: ZILOT, CRON. 346 / V: (înv) ~uh, (reg) ~ug / Pl: ~uri / E: ns cf srb zapuhati „a sufla”] (Pop) Zăduf (1).
3. [MDA2] zăpuc1 sm [At: GLOSAR REG. / Pl: ~uci / E: nct] 1 (Buc) Ființă pipernicită. 2 (Reg) Purcelul cel mai mic al unei scroafe.
4. [DEXI] zăpuc s.n. (pop.) Zăpușeală. • pl. -uri. /cf. srb. zapuhati „a sufla”.
5. [CADE] ZĂPUC (pl. -ucuri) sn. 🌦 = ZĂDUF: nu te supune nici viforul nici ~ul: muncă și iar muncă! (JIP.); vînturile alungă ~ul și dă putere muncitorului să lucre vara (NOV.) [srb. zapuhati „a sufla”].
6. [DEX '98] ZĂPUC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”.
7. [DLRLC] ZĂPUC n. (Regional) Zăpușeală, zăduf. Nu te supune nici viforul, nici zăpucul: muncă și iar muncă! La CADE.
8. [DLRM] ZĂPUC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Sb. zapuhati „a sufla”.
9. [Șăineanu, ed. VI] zăpuc n. zăduf. [Tras din zăpușì].
10. [Scriban] zăpúc n., pl. urĭ (din *zăpuh, d. a se zăpuși). Sud. Zăduf, zăpușeală. – Și zăpúg (Gorj).
11. [MDA2] zăpug sn vz zăpuc2
12. [MDA2] zăpuh sn vz zăbuc2
13. [DOOM 3] zăpuc (pop.) s. n., pl. zăpucuri
14. [DOOM 2] zăpuc (pop.) s. n., pl. zăpucuri
15. [DOOM] zăpuc s. n.
16. [DER] ZĂPUH s. n. (Var.) Zăpuc.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL