1. [DEX '09] VIPIE, vipii, s. f. (Reg.) 1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ♦ Febră. 2. Toi, putere. – Et. nec.
2. [MDA2] vipie sf [At: BARONZI, L. 124 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1-2 (Moment sau perioadă de) intensitate maximă a unei stări, a unui proces în curs de desfășurare etc. 3-4 (Reg) (Moment sau perioadă de) febrilitate (3). 5 (Reg; îe) A veni în ~ii A veni în grabă. 6 Caniculă (2). 7 Febră (1). 8 Stare febrilă (7).
3. [DEXI] vipie s.f. (reg.) 1 Căldură mare, arșiță, caniculă, fierbințeală, zăduf. Cînd e secetă, mă usucă vipia (SADOV.). ♦ Febră; stare febrilă. 2 Toi, putere. • pl. -ii. g.-d. -iei. /etimol. nec.
4. [DLRLC] VIPIE, vipii, s. f. (Regional) 1. Căldură mare; arșiță, fierbințeală, zăpușeală, zăduf. Dacă ar fi ieșit pe ogoare, în vipia după-amiezii, și-ar fi dat sama că drumeții sînt siliți să caute umbră și odihnă. SADOVEANU, P. M. 294. Omului trudit, abia sosit de la țarină, din vipia verii, îi trebuia liniște. id. M. C. 9. ♦ Febră. În vipia boalei ea aiura. PAMFILE, S. T. 152. 2. Toi, putere, ardoare, dric. Încălecă calul și, în vipia gătelii lor, scăpă din tabără. ISPIRESCU, la CADE. M-a luat cu el la bătălie și în vipia luptei... eu m-am răzlețit de el. I. CR. II 4.
5. [Șăineanu, ed. VI] vipie f. arșiță, toiu (în basmele muntene): munciau pe vipia de căldură POP. [Cf. văpaie].
6. [Scriban] vípie f. (cp. cu văpaĭe). Vest. Văpaĭe, arșiță: după amĭază, cînd se potolea vipia, ĭeșeaŭ pe miriște (Br. Voin. Puĭul). Fig. Înflăcărare, toĭ: în vipia boaleĭ (rev. I. Crg. 2, 250).
7. [DOOM 3] vipie (reg.) (desp. -pi-e) s. f., art. vipia (desp. -pi-a), g.-d. art. vipiei; pl. vipii, art. vipiile (desp. -pi-i-)
8. [DOOM 2] vipie (reg.) (-pi-e) s. f., art. vipia (-pi-a), g.-d. art. vipiei; pl. vipii, art. vipiile (-pi-i-)
9. [DER] vipie s. f. – Zăduf, căldură. Origine necunoscută. Legătura cu văpaie (Scriban) nu este certă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL