1. [DEX '09] REVENEALĂ, reveneli, s. f. (Reg.) 1. Umezeală, jilăveală din pământ sau din atmosferă. 2. Răcoare, răcoreală. 3. Emanație, miros, mireasmă, aromă. [Var.: răvineală s. f.] – Reveni1 + suf. -eală.
2. [MDA2] reveneală sf [At: CORESI, EV. 139 / V: (îrg) ră~, (înv) răvă~, (reg) răvi~ / Pl: ~neli / E: reveni2 + -eală] 1 Umezeală (din pământ sau din atmosferă). 2 (Îlv) A da răv~ A se umezi. 3 (Reg) Igrasie. 4 (Reg) Răcoare. 5 (Reg) Boare (2). 6 (Rar) Mireasmă.
3. [DLRLC] REVENEALĂ, reveneli, s. f. 1. Umezeală, jilăveală din pămînt, din atmosferă. Cîteva stele ard... încă, în aer e o reveneală caldă. CAMIL PETRESCU, O. I 298. În oasele mele se încuiba tot mai jilav frigul și reveneala toamnei. I. BOTEZ, ȘC. 70. Ploile și reveneala pămîntului nu strică nimic din fîn. PAMFILE, A. R. 163. 2. Răcoare, răcoreală, adiere ușoară de vînt. (Fig.) Banii – cînd e zăduf – ți-aduc reveneală... cînd ți-e frig, îți țin de cald. DELAVRANCEA, O. II 297. ♦ Emanație, miros. Țuica te amețea cu reveneala ei de prune. CAMIL PETRESCU, O. I 328. – Variantă: răvineală (SADOVEANU, O. I 27) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] reveneală f. umezeală. [V. ravăn].
5. [Scriban] reveneálă f., pl. elĭ (d. reavăn). Umezeală: reveneala pămîntuluĭ, zidurilor. – În nord răveneală.
6. [DEX '09] RĂVINEALĂ s. f. v. reveneală.
7. [MDA2] răvăneală sf vz reveneală
8. [MDA2] răveneală sf vz reveneală
9. [MDA2] răvineală sf vz reveneală
10. [DOOM 3] reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli
11. [DOOM 2] reveneală s. f., g.-d. art. revenelii; pl. reveneli
12. [MDO] reveneală
13. [IVO-III] reveneală, -neli.
14. [Argou] reveneală, reveneli s. f. (intl.) închisoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL