1. [MDA2] plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).
2. [DAR] plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL