Definiție și ce înseamnă piroagă

1. [DEX '09] PIROGĂ, pirogi, s. f. Ambarcațiune rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de amerindieni, de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.

2. [MDA2] pirogă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) ~oagă / Pl: ~ogi / E: fr pirogue] Ambarcație rudimentară, lungă, îngustă și scundă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin cioplirea sau scobirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute și folosită în apele interioare din Africa, India, în insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific etc. Si: cin, monoxil.

3. [DEX '98] PIROGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație rudimentară, lungă și îngustă, cu vâsle sau cu pânze, construită prin scobirea sau cioplirea unui trunchi de copac ori confecționată din piei cusute, folosită de anumite populații din Africa, India, din insulele din sud-estul Asiei și din Oceanul Pacific. – Din fr. pirogue.

4. [DLRLC] PIROGĂ, pirogi, s. f. Ambarcație primitivă lungă și îngustă, cu pînze sau cu vîsle, făcută dintr-un trunchi de copac scobit, din scoarță de copac sau din piei cusute laolaltă și folosită mai ales de locuitorii din insulele Oceanului Pacific.

5. [DN] PIROGĂ s.f. Luntre primitivă folosită în Oceanul Pacific, lungă, îngustă și plată (făcută dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute). [Var. piroagă s.f. / < fr. pirogue, it. piroga, cf. sp. piragua < cuv. caraib].

6. [MDN '00] PIROGĂ s. f. ambarcație primitivă lungă și îngustă, dintr-un trunchi de arbore scobit sau din piei cusute, la amerindieni și la populația din Oc. Pacific. (< fr. pirogue)[1]

7. [Scriban] *pirógă f., pl. e (fr. pirogue, sp. piragua, cuv. din limba indigenilor din America). Luntre, de ordinar monoxilă, întrebuințată de sălbaticĭ.

8. [MDA2] piroagă sf vz pirogă

9. [DN] PIROAGĂ s.f. v. pirogă.

10. [DOOM 3] pirogă s. f., g.-d. art. pirogii; pl. pirogi

11. [DOOM 2] pirogă s. f., g.-d. art. pirogii; pl. pirogi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] pircă sf [At: ȘEZ. III, 84 / Pl: ~rce / E: cf pichere] […]
1. [MDN '00] PIRENI-, -PIREN elem. „sâmbure, nucleu, corpuscul”. (< fr. pyréno-, -pyrène, cf. gr. […]
1. [MDN '00] PIRENOFOR s. m. parte a citoplasmei care conține nucleul. (< fr. pyrenophore) […]
1. [MDN '00] PIRENOID, -Ă I. adj. în formă de sâmbure osos. II. s. m. […]
1. [MDN '00] PIRENOMICETE s. f. pl. ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu miceliul […]
1. [MDN '00] PIRET(O)-, -PIREXIE elem. „febră, stare febrilă”. (< fr. pyrét/o/-, -pyrexie, cf. gr. […]
1. [MDN '00] PIRETOGEN, -Ă adj. care produce febră. (< fr. pyrétogène) 2. [DETS] PIRETO- […]
[MDN '00] PIRETOLOGIE s. f. parte a patologiei care studiază bolile febrile. (< fr. pyrétologie) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro