1. [MDA2] plictisire sf [At: POLIZU / V: (înv) plec~ / Pl: ~ri / E: plictisi] (Rar) 1 Plictiseală (1). 2 Supărare. 3 Enervare.
2. [DEX '09] PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi, a fi cuprins de plictiseală, a avea un gol sufletesc; a-i fi urât, a lâncezi. ♦ A se sătura (de cineva sau de ceva), a nu-i mai face plăcere. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. – Din ngr. éplixa (aor. lui plissó).
3. [MDA2] plectisi v vz plictisi
4. [MDA2] plectisire sf vz plictisire
5. [MDA2] plictisi [At: I. GOLESCU, C. / V: plec~, plih~, (reg) pric~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πλήκτω] 1 vr A fi cuprins de plictiseală (1). 2 vr A nu-i mai face plăcere. 3 vr A se sătura de ceva sau de cineva. 4 vt A supăra. 5 vt A crea o stare de enervare, de iritare Si: a agasa, a enerva, a irita. 6 A bate la cap Si: a deranja, a sâcâi. 7 vr (Reg) A obosi.
6. [MDA2] plihtisi v vz plictisi
7. [MDA2] prictisi v vz plictisi
8. [DLRLC] PLICTISI, plictisesc, vb. IV. 1. Refl. A suferi de plictiseală, a fi sătul de un lucru, a nu mai putea suporta o situație. Santinela de sus se plictisea de stat și începea iarăși să umble. DUMITRIU, B. F. 154. Pe podiș umblau șiraguri lungi în toate părțile, răsunau comenzi asurzitoare și ofițerii se plictiseau grozav. SADOVEANU, O. VI 210. 2. Tranz. A supăra, a enerva, a irita, a agasa. Neculai, de cîte ori mai vine domnul acesta care a plecat, spui că nu sînt aci. A început să mă plictisească individul. C. PETRESCU, C. V. 135.
9. [Șăineanu, ed. VI] plictisì v. a cauza plictiseală. [V. plicticos].
10. [Scriban] plictisésc v. tr. (ngr. plikto [aor. pliktisa], plictisesc, plixis, plictiseală, vgr. plêxis, lovire, plésso, lovesc. V. plagă). Pricinuĭesc plictiseală, satur, dezgust. V. refl. Simt, plictiseală.
11. [DOOM 3] plictisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisesc, 3 sg. plictisește, imperf. 1 plictiseam; conj. prez. 1 sg. să plictisesc, 3 să plictisească
12. [DOOM 2] plictisi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plictisesc, imperf. 3 sg. plictisea; conj. prez. 3 să plictisească
13. [DE] LE SECRET D’ENNUYER EST CELUI DE TOUT DIRE (fr.) secretul de a plictisi este acela de a spune totul – Voltaire, „Discours sur l’homme”, VI, 171.
14. [Argou] a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer expr. (adol.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva) rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL