1. [Scriban] pirloágă, V. pîrloagă.
2. [Scriban] pîrlóg și (vechĭ, azĭ Trans.) prilóg n., pl. oage (vsl. prĭe-logŭ, schimbare, d. prĭeložiti, a schimba; nsl. prĭelog. cr. perlog, rus. perelóg și prelóg, letic pâr-lags, pîrloagă. V. dîr-, po-, pot-, răz- și ză-log, oblojesc, paragină). Loc de arătură lăsat în părăsire saŭ în repaus un an orĭ maĭ mulțĭ: pîrlogu (confundat cu țelină) neatins de plug (ChN. 1, 17). Ĭarba (saŭ buruĭenele) de pe acest loc, chear cosită și strînsă ca nutreț p. oĭ: li se daŭ cocenĭ și pîrloagă (R. S. în GrS. 6, 44). – În est pîrloagă (din pl. luĭ pîrlog), în Bucov. priloagă, în Olt. pirloagă, f., pl. e. V. împirlogesc și prosie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL